Timpul poate distruge uneori

E doar ceata si simti ca te ineci in propriile ganduri. Vrei sa iti asculti doar inima de data asta si sa iei in considerare doar ce crezi tu de cuviinta. Numai ca nu poti, esti inconjurat de oameni, de ideile lor, de supozitii, iar pe tine te loveste incertitudinea si confuzia. Poate ca este doar o forma usor de acceptat, este mai usor sa te minti singur. Poate ca nu e chiar ceea ce iti doresti, dar a aparut comoditatea, obisnuita si iti e frica de necunoscut, iti e frica sa te schimbi, sa te regasesti. Esti intr-o lupta cu tine si cu ceilalti. Numai ca nu stii cine va invinge si ce va castiga. Ai ajuns sa iti pui intrebari singur si tot tu sa raspunzi. Te chinui pentru ca deja cunosti totul. Iti doresti sa fie limpede si sa ai o siguranta. Dar.. iar apare frica si iti spui ca mai bine lupti si ca e in regula sa te scufunzi in incertitudine. Iti e greu sa dai explicatii cu ceea ce simti, pentru ca  nici tu nu le cunosti. Ar fi asa usor sa urmam un drum fara abateri, fara ocolisuri si turnuri. De ce complicam noi lucrurile? Totul ar fi simplu daca nu am gandi asa mult. Fara sa analizam, fara sa ne stoarcem ultimele puteri catre acelasi subiect, trebuie sa ne permitem sa fim si superficiali cateodata.