Ai spus o fraza inteligenta sau ti-a fost declarata o propozitie. Vacarmul a inceput.
Te legi de ea de ficare data cand ai nevoie de liniste. E ca o raie, te mananca, se intinde, iar tu o scarpini si intr-un mod straniu, ajunge sa iti faca placere. Cateva cuvinte reusite te determina sa analizezi efectele lor, sa sorbi litera cu litera si sa atingi talcul cel mai profund.
Gandirea a fost devastata de o febra de limbaj, cuvintele ti-au fost infipte ca un ghimpe pe creier, devii o moara stricata ce nu cunoaste lehamitea. Cauti semne, cauti interpretarea potrivita si de fapt o alegi pe cea care iti provoaca satisfactie, e un cifru pe care vrei sa il descifrezi, desi combinatia necesara iti e la indemana.
In momentele de luciditate, esti ca un orb ce vrea sa vada lumina, dar care e constient ca noaptea sa nu are sfarsit.
Stai cu undita aplecata peste o balta fara peste, te proptesti cu picioarele in noroi si iti aduni semnele unul cate unul.
E micul tau secret, e ceea ce te amuza si te anima, e micul tau paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu