Daca analizezi timpul, o sa realizezi ca ai fost pus in nenumarate situatii penibile, patetice, imprevizibile, compromitatoare, carora a trebuit sa le faci fata cu brio sau sa dai gres, cert e ca nu te-ai impotmolit.
Te-ai aflat intr-o ecuatie numai cu necunoscute, ai fost tras de maneca fara sa fii constient, te-ai gasit intr-o imprejurare noua. E ca o hora, nu stii sa dansezi, dar cineva te-a agatat de mana si te-a introdus in cerc, iar tu trebuie sa inveti pasii sau sa ii bajbai.
Si mergi cu capul inainte si te mai lovesti de un stalp, iti mai iese in fata un drug, te mai zgaltaie cate o tresarire, ti se mai impleticesc din cand in cand picioarele, dar tu insisti sa fii orb, sa-ti continui drumul. Esti in pielea lui Sisif, nu-ti gasesti scaparea, ai fost blestemat sa-ti duci povara. Naivitatea ce te-a acaparat te indeamna sa continui o perioada asa; pana cand greutatea devine prea neplacuta si te apasa, nu o mai poti trage, iti da senzatia de voma, iti da dureri de cap. Si pe neasteptate realizezi ca bolovanul nu mai trebuie carat, poti scapa de el, il poti azvarli. Nu stii pasii dansului, nu e obligatoriu sa il joci, te poti retrage, te poti lepada.
Si e atat de bine incat nu-ti vine sa crezi, rasufli usurat, te simti eliberat, povara a fost sfaramitata, mitul destramat, iar drumul crezut predestinat a deraiat.
Si de atunci un aer revigorant te loveste in fiecare dimineata in fata si iti aminteste ce inseamna cu adevarat sa poti respira.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu