Destinul ni-l alegem; toate actiunile noastre determina viata pe care o vom avea si persoana care vom deveni. Nimic nu e intamplator, nu exista lucruri prestabilite sau impuse de altii.
Omul cotidian este atras de actiune, de activitate, este grabit. Dar scopul sau este stabilit asupra beneficiului propriu, nimic nu-l intereseaza mai mult decat el insusi, implicit ce ar putea fi el.
Calcand pe pamant si respirand, am descoperit ca verbul “a dura” este cuprins de o mai importanta intensitate decat verbul “a simti”.
Stabilitatea, existenta intr-un “univers incorsetat de ratiuni”, pare a oferi ceea ce multi isi doresc, ceva viabil, ceva persistent in eternitate. Numai ca o sa fii zamislit in indoiala, o sa ti se repete o expresie veche precum suferinta oamenilor “totul e bine”.
Momentele, in schimb, te determina sa te descatusezi de fantomele ce te bantuie si sa iti populezi viata numai cu adevarurile simtite, cu lucrurile palpabile, a caror prezenta nu o poti nega. O clipa poate fi inundata de un dezmat de emotii; poti fi comparat cu un actor ce isi schimba destinele in functie de rolul primit. Isi duce existenta dupa bunul plac, este stapan pe actiunile sale, cat si pe felul in care simte.
O clipa devine o aventura, iar intensitatea ei poate dainui peste ani, iar tu realizezi cat de sfasietor si unic este un moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu