luni, 28 martie 2011

Fara artificii


"Underneath it all, you're naked"
O forma de abandonare totala, de iesire din cotidian, o renuntare de la mastile ce le porti, dezbracarea in fata puritatii, dispensarea.
Nu e nici obscenitate, nici sex, nici comportament trivial. E doar nuditate.
Industria modei a incercat sa acapareze si sa exploateze tot ceea ce este pacatos, rusinos, cu tentatii sexuale, forme manipulative, orientari financiare, tocmai pentru a face omul sa accepte mai usor lucrurile reale, sa nu fie stanjenit in anumite situatii.
Nuditatea este o forma de a te exprima, de a atinge sensibilitatea si senzualitatea in cele mai profunde adancimi.
Nuditatea, renuntarea la haine, goliciunea, nu e o noutatea, mai bine zis e un fapt, asa te nasti. Daca e sa ne gandim la arta, aceasta forma a fost exploatata inca de timpuriu, fiind intalnita in capodoperele celor mai cunoscuti pictori, care au reusit sa creioneze prin pensula perfectiunea corpului omenesc: Claude Monet, Vincent Van Gogh, Paul Cezanne, Edgar Degas, Pierre Auguste Renoir.
Astazi, singura diferenta e inovatia. Tehnologia a usurat munca si a facut-o sa ia diferite forme, imaginatia poate zburda fara oprelisti. Astfel, fotografii si designerii pot jongla cu modelele, punand pe "hartie" cele mai inedite ipostaze.
 Modelul reprezinta corpul uman, fotografii nascocesc din spatele lentilei adevarate opere de arta. Incearca sa transmita o poveste, sa captureze esentialul unui individ, numai ca omul de rand trebuie sa aiba capacitatea de a pune o linie intre arta, exploatare si pofta.
Si totusi, exista o jena majora intalnita la privirea unui corp omenesc, la o scena de dragoste sau la o fotografie ce infatiseaza un nud. Probabil ca pusi in fata unui peisaj admirabil, oamenii vor sa iasa biruitori din aceasta incurcatura redutabila, incercand sa-si acopere privirea cu o panza, spunand simplu, ca e urat.
Nuditate nu inseamna sex. Este o modalitate de acceptare a corpului, a varstei, castigarea libertatii, cat si ruperea de rusine, cresterea increderii in sine. Inseamna placere simpla, bucurie pura si nealterata, dezvaluirea splendorii divine.
"Art can never exist without naked beauty displayed. " -William Blake














marți, 22 martie 2011

Mersul racului

„You want me to say it? Time destroys everything.”

     Si s-a dezlantuit furtuna. Imagini obositoare, violente, camera se misca neincetat, tremura, nu poti distinge despre ce e vorba. Sunete animalice, voci rasunand, barbati in extaz si mult fum.

O capodopera frapanta, ce este deschisa cu actiunea de sfarsit, alunecand greoi, plina de noroi, catre inceputul pus intr-o lumina pozitiva. 

Cuplul format din Monica Belluci si Vincent Cassel sunt protagonistii acestui film zguduitor; acestia au reusit sa se plieze perfect pe cerintele greu de satisfacut ale regizorului Gaspar Noe.

O clipa de neatentie, de euforie, un moment in care crezi ca totul e in regula si merge dupa cum iti doresti, cand te crezi indestructibil, cand crezi ca ai facut alegerea potrivita, acea beatitudine in final va distruge viitorul si iti va intuneca existenta.

Nimic nu e mai dureros decat sa recunosti ca ai gresit si ca vina iti apartine, iar faptele ulterioare s-au dezlantuit datorita deciziei stramb luate.

Irreversible a fost primit cu reticenta in anul aparitiei, a prezentat o tema pe care nu multi privitori o pot indura sau ingurgita. Frica de adevar, vizualizarea realitatii crunte si dure, i-a facut sa se ridice de pe scaune si sa paraseasca sala cinematografului.

De obicei atunci cand ne place un lucru, ne impresioneaza, tindem sa-l repetam; in cazul unui film, il revedem. Insa Irreversible e atat de cutremurator, rascolitor si atat de profund, incat astepti sa se termine, nu pentru ca nu ti-a trezit nicio emotie, ci ca nu te mai poti aduna, te-a ravasit si te-a adus intr-o stare din care greu mai poti iesi.

Violul, suferinta, dragostea, furia, vina, neputinta, s-au adunat si s-au strans de mana, revarsandu-se in cele mai intense emotii pe care le-au putut reda.

Variety: „A demanding but rewarding emotional odyssey in a challenging visual package. ”

Chicago Sun-Times : „The fact is, the reverse chronology makes Irreversible a film that structurally argues against rape and violence, while ordinary chronology would lead us down a seductive narrative path toward a shocking, exploitative payoff. ”

Film Threat: -„Let me set the record straight: Gaspar Noé is the real deal. Is he excessive? Yes. Manipulative? Sure. Pretentious? Absolutely. But, he’s also one of the most exciting filmmakers on the planet. ”
                   - „Anyone with a weak heart or a queasy stomach should stay away. In fact, most everyone everywhere should stay away. But if you still want to see Irreversible, be prepared to see images that will upset and disturb you for a long, long time. Be prepared to be shaken to the very core. ”

The New Yorker: „Even if you closed your eyes -- a tempting option -- you would still know that you were in the hollering presence of pain. The story is undiluted dread.”

luni, 21 martie 2011

Mama voastra va naste doi copii si un caine...

...iar daca va comportati dupa reguli si va imbunatatiti rezultatele, renuntam la copii si va sosi doar cainele.
Cam asa suna una din replicile socante ale filmului Dogtooth (Kynodontas).
   Un film de-a dreptul straniu, ce prezinta un subiect inedit, cu insertii de imagini ce ilustreaza sexul explicit, incestul chiar.
   O familie izolata, formata din 5 membri, parintii si copiii: un baiat si doua fete, plus alte 4 personaje ce apar fugitiv in cateva secvente, alcatuiesc intreaga poveste a filmului regizat de Giorgos Lanthimos.
   Dogtooth este un film greu de suportat si privit, infatiseaza o poveste morbida, in care copiii sunt victimele propriilor parinti.
  Realitatea lor este cea impusa de familia disfunctionala, traiesc intr-o bula, mai bine zis traiesc intre gardurile curtii, nu le este permis sa paraseasca aria casei imprejmuite. Doar tatal procura lucrurile necesare si poate iesi din „capsula” , insa doar cu masina, suprafata dincolo de casa e intr-un fel contaminata, e ca o lava pe care copiii nu pot pasi.
  Baiatul familiei are parte de anumite privilegii, se bucura de intretinerea unor relatii sexuale cu o colega de a tatalui sau, insa acestea sunt programate, urmeaza un ciclu bine stabilit.
  De asemenea, parintii isi invata copiii anumite cuvinte sau le explica ce inseamna, dandu-le intelesuri proprii:
- mitraliera= pasare foarte frumoasa
- zombie= floare mica si galbena
- vagin= un bec mare, de exemplu: Vaginul s-a stins si camera a fost invaluita in bezna.
- pisica= animal feroce, unul din cele mai periculoase din cate exista
- tastatura= organ genital
- sosea= vant puternic
- excursie= material foarte rezistent, folosit la construirea podelelor
  Kynodontas prezinta o insiruire de aberatii, de lucruri absurde, la care putem zambi, ramanem stupefiati sau ne pun rabdarea la incercare.
Inca nu m-am hotarat daca am pierdut 94 de minute in van sau daca au fost constructive, facandu-ma sa pretuiesc libertatea de alegere, de exprimare, educatia primita, cat si controlul pe care il detin asupra propriei vieti.
  Cert e ca filmul a avut impact si nu a ramas sub „egida” necunoscutului, a fost nominalizat la Oscar 2011 pentru cel mai bun film strain, iar la Cannes 2009 a fost premiat cu „Un Certain Regard Award”.

New York Post: „Dogtooth isn't for everybody, but it will delight the adventurous.”

Chicago Sun-Times:  “Dogtooth is like a car crash. You can’t look away.”

Seatle Times: “To put it mildly, "Dogtooth" is not for everyone, but it can grow on you even if you think you've rejected its influence. “

New York Times: “Mr. Lanthimos's ends may be obscure, but his means can be seductive.”




duminică, 20 martie 2011

Placere si teama

Interiorul tau se afla intr-o mlastina ce-i surpa realitatea, este prins intr-un nisip miscator ce l-a imobilizat, simte cum imprevizibilul l-a lovit in moalele capului.
Ai fost strafulgerat de o imagine, ti s-a perindat prin minte un tablou. Te-ai simtit capturat, rapit, fermecat, cucerit.
Iti dai un ragaz, te gandesti daca iti permiti un risc, daca vrei ca imaginea sa te urmareasca.
Te consideri hipnotizat: imaginea te-a furat, fascinat, te simti electrizat si in acelasi timp topit.
Inima nu te asculta, galopeaza si nu poti sa o opresti, e intr-o competitie in care vrea neaparat sa fie invingatoare. Siguranta a fost dezgolita, i-a fost dezvaluita nuditatea, hainele ii sunt inocenta ardenta.
  Esti cuprins de un delir discret, insa nimeni nu indrazneste sa iti zdruncine creatia.
 Trupul a luat-o razna; cuvantul, imaginea, sunetul, gandul, te fac sa vibrezi asemenea unei lovituri de bici. Emotia s-a revarsat asupra obrajilor cu o roseata intensa, nu poti sa o strunesti, sa ii potolesti vigoarea.
Orice gand, orice interes suscitat, se incadreaza perfect in starile ce te contopesc.
Ravasit, iti impui sa afli cine ti-a invadat spatiul, cine poate avea asemenea forta asupra ta, cine nu da ascultare ratiunii tale.

Placerea si teama iti ilustreaza tabloul format, s-au adunat in acelasi timp, s-au napustit asupra aceluiasi trup.

sâmbătă, 19 martie 2011

Moara stricata

   Ai spus o fraza inteligenta sau ti-a fost declarata o propozitie. Vacarmul a inceput.
   Te legi de ea de ficare data cand ai nevoie de liniste. E ca o raie, te mananca, se intinde, iar tu o scarpini si intr-un mod straniu, ajunge sa iti faca placere. Cateva cuvinte reusite te determina sa analizezi efectele lor, sa sorbi litera cu litera si sa atingi talcul cel mai profund.
  Gandirea a fost devastata de o febra de limbaj, cuvintele ti-au fost infipte ca un ghimpe pe creier, devii o moara stricata ce nu cunoaste lehamitea. Cauti semne, cauti interpretarea potrivita si de fapt o alegi pe cea care iti provoaca satisfactie, e un cifru pe care vrei sa il descifrezi, desi combinatia necesara iti e la indemana.
  In momentele de luciditate, esti ca un orb ce vrea sa vada lumina, dar care e constient ca noaptea sa nu are sfarsit.
  Stai cu undita aplecata peste o balta fara peste, te proptesti cu picioarele in noroi si iti aduni semnele unul cate unul.
  E micul tau secret, e ceea ce te amuza si te anima, e micul tau paradis.

vineri, 18 martie 2011

Noime

Destinul ni-l alegem; toate actiunile noastre determina viata pe care o vom avea si persoana care vom deveni. Nimic nu e intamplator, nu exista lucruri prestabilite sau impuse de altii.
   Omul cotidian este atras de actiune, de activitate, este grabit. Dar scopul sau este stabilit asupra beneficiului propriu, nimic nu-l intereseaza mai mult decat el insusi, implicit ce ar putea fi el.
   Calcand pe pamant si respirand, am descoperit ca verbul “a dura” este cuprins de o mai importanta intensitate decat verbul “a simti”.
   Stabilitatea, existenta intr-un “univers incorsetat de ratiuni”, pare a oferi ceea ce multi isi doresc, ceva viabil, ceva persistent in eternitate. Numai ca o sa fii zamislit in indoiala, o sa ti se repete o expresie veche precum suferinta oamenilor “totul e bine”.
   Momentele, in schimb, te determina sa te descatusezi de fantomele ce te bantuie si sa iti populezi viata numai cu adevarurile simtite, cu lucrurile palpabile, a caror prezenta nu o poti nega. O clipa poate fi inundata de un dezmat de emotii; poti fi comparat cu un actor ce isi schimba destinele in functie de rolul primit. Isi duce existenta dupa bunul plac, este stapan pe actiunile sale, cat si pe felul in care simte.
  O clipa devine o aventura, iar intensitatea ei poate dainui peste ani, iar tu realizezi cat de sfasietor si unic este un moment.

joi, 17 martie 2011

E ca un bolovan

   Daca analizezi timpul, o sa realizezi ca ai fost pus in nenumarate situatii penibile, patetice, imprevizibile, compromitatoare, carora a trebuit sa le faci fata cu brio sau sa dai gres, cert e ca nu te-ai impotmolit.
   Te-ai aflat intr-o ecuatie numai cu necunoscute, ai fost tras de maneca fara sa fii constient, te-ai gasit intr-o imprejurare noua. E ca o hora, nu stii sa dansezi, dar cineva te-a agatat de mana si te-a introdus in cerc, iar tu trebuie sa inveti pasii sau sa ii bajbai.
   Si mergi cu capul inainte si te mai lovesti de un stalp, iti mai iese in fata un drug, te mai zgaltaie cate o tresarire, ti se mai impleticesc din cand in cand picioarele, dar tu insisti sa fii orb, sa-ti continui drumul. Esti in pielea lui Sisif, nu-ti gasesti scaparea, ai fost blestemat sa-ti duci povara. Naivitatea ce te-a acaparat te indeamna sa continui o perioada asa; pana cand greutatea devine prea neplacuta si te apasa, nu o mai poti trage, iti da senzatia de voma, iti da dureri de cap. Si pe neasteptate realizezi ca bolovanul nu mai trebuie carat, poti scapa de el, il poti azvarli. Nu stii pasii dansului, nu e obligatoriu sa il joci, te poti retrage, te poti lepada.
   Si e atat de bine incat nu-ti vine sa crezi, rasufli usurat, te simti eliberat, povara a fost sfaramitata, mitul destramat, iar drumul crezut predestinat a deraiat.
   Si de atunci un aer revigorant te loveste in fiecare dimineata in fata si iti aminteste ce inseamna cu adevarat sa poti respira.

miercuri, 16 martie 2011

Fiat lux!


Ce frumos e afara; verdeata a inceput sa mijeasca, hainele subtiri au iesit de la naftalina, dar mintea imi fuge doar la Bacovia, la ploaie, la sumbru, la negru si gri, la nimic, la intuneric.
Unde imi este cusca? As vrea sa ma ascund intr-un barlog, sa convietuiesc pentru un timp doar cu framantarile mele. Asta simt noaptea.
 Ziua imi pun masca de a fi om. Unele ganduri nu-ti dau pace, ceea ce te imputineaza, degradeaza, te nimiceste. Cred ca asta inseamna sa traiesti, durere, chin, suferinta, neajunsuri, nemultumiri. Binele este umbrit de "mucegaiul" de zi cu zi.Omul a coborat piedestalul societatii chiar in ziua in care s-a nascut. Cu cat timpul trece, cresterea, maturitatea, te golesc si te schimonosesc, iti patrund fiinta si iti seaca puterile, iti sug sangele si te transformi intr-un monstru ce chinuie la randul sau alte fiinte nenorocite.
Bolnavul vrea sa fie sanatos, saracul vrea sa fie bogat, uratul vrea sa fie frumos, dar persoana confuza ce vrea? Nu vrea lume, nu vrea galagie, vrea doar sa fie ea, sa se regaseasca si sa poata simti ca traieste din nou. Incertitudinea este ca o boala incurabila, nu cunosti tratamentul, nu exista medicamente.
Cateodata simti ca nu ai scapare, cineva te-a cuprins cu ghearele, te-a introdus intr-un labirint din care nu poti iesi, nu gasesti usa, e ca un puzzle caruia ii lipseste o piesa, o inchisoare din care nu poti evada.

Ziua faci parte din lume, te chinui, te prefaci, iar noaptea te zbati in propria-ti fiinta, esti ca un condamnat.

marți, 15 martie 2011

Ca un furnicar

     Un moment de liniste totala e ora 4 dimineata. Asa ma regasesc, cu o simpla privire pe geam, o privire aruncata spre cerul intunecat, limpede, in urma unei ploi de primavara. Un caine latra speriat, deranjat poate de lumea care dorme, vrea sa fie ascultat, sa isi cante disperarea. Iar disperarea ma gaseste si pe mine, disperarea mea e dorul. Nu pot sa il opresc, vine la mine de fiecare data cand sunt vulnerabila, as putea spune mai mereu.
Dorul. Ce cuvant maret si cata profunzime il acopera. Grandoarea semnificatiei lui ma nimiceste. E ca un foc ce te arde pe dinauntrul pielii, il poti simti, arsura ti-a lasat rani vii ce te chinuie si iti provoaca suferinte in orice clipa. Totusi il poti stapani uneori, cu un moment de minima bucurie, o stare de bine, dar de  scurta durata.
 Ai incercat din rasputeri sa acoperi golul, cu o persoana, cu o pasiune, cu un film, cu o carte, dar nu e nimic mai puternic decat taria lui, il simti in tine, creste si nu il poti tine in frau. Dorul. Atat de aproape de tine si atat de departe de modalitatea de a il distruge. Un moment de liniste,  debarasare de lume, o fuga in transcendent, toate iti aduc in cale sentimente si ingrijorari provocate de acest cuvant impunator.

luni, 14 martie 2011

Neant...

      Ai fost vreodata constient ca te minti singur intr-un mare fel? Si stii asta si o faci in continuare pentru ca ti-e frica sa te trezesti si te gasesti singur zambind ca un idiot la amintirea unui lucru trecut, frumos, care acum e doar o pata. Si te minti si iti dai o palma si te redresezi pentru scurt timp, ca mai apoi sa te afli intr-o balta de incertitudini si sa nu stii unde ti-e drumul.
     
      Nebunia isi spune cuvantul in astfel de situatii; de la ras te regasesti in plans, nu te poate intelege nimeni, nici macar tu. Nu ai cum sa iti propui un plan, o evacuare din tine, nu exista solutii. Poate doar vesnica expresie “timpul le rezolva pe toate” se va abate si asupra ta. Pana atunci tu te zbati si iti porti toate mastile, le uzezi, te transformi si cand in final vrei sa te cauti, nu te mai gasesti. Ai fost pierdut, ratacirea ta a platit un pret mult prea scump, e ca si cum ti-ai vinde sufletul diavolului. Umanul din tine a disparut, de fapt nici nu iti mai pasa. Vrei doar sa iti tarai existenta, sa le faci pe plac celorlalti, dar tu ai uitat de tine. E ca si cum nu ai exista, te plimbi prin lume ca un exilat, nu te regasesti, nu te pliezi pe nicio situatie. Povestea ta a fost demult apusa, sfarsitul tau a fost demult scris si hotarat, acum traiesti doar fragmente si iti scrii scenarii.
    Originalul a ars din temelii, nu mai exista nici prima caramida asezata la consolidarea persoanei tale. Simti doar o pustietate adanca, fara fund si fara capat, te scufunzi in ea si plutesti in neant. Vidul ce te inconjoara nu te poate dezmetici, nici macar nu vrei. Te complaci si te mentii, doar atat.

duminică, 13 martie 2011

E regretul!

Auzi ploaia. Gandirea iti sta pe loc, la acelasi moment petrecut demult. Incerci din rasputeri sa te ascunzi, sa fugi, sa uiti, insa nu are rost, samanta e implantata in tine, creste pe zi ce trece, timpul ii e ingrasamant. Degeaba te inglobezi in activitati, in evenimente, in distractii si te introduci in lume, totul e in zadar, il porti cu tine, oriunde ai fi, in orice timp.
 Cat e de greu sa nu poti fugi de tine, e imposibilul. Ai vrea pentru o secunda sa nu mai fii tu, sa vezi cum e, sa vezi lumina, sa parasesti indoiala, dar nu poti. Te scuturi, iti iei inima in dinti si strigi: E regretul! Zbieri, iti tii fata intre palme, iti smulgi parul din cap, iti zgarii pielea, simti ca traiesti, dar nu esti singur, regretul e cu tine, il porti zi de zi ca pe o haina zdrentaroasa, murdarita de timp. Parca mai poti sterge din cand in cand praful de pe ea, incerci sa o reinnoiesti, dar nu constati decat ca mizeria se depune la loc, orice ai face. Nu ai de ales, nu sunt optiuni, vina iti apartine, traiesti, te-ai nascut, pana la trezirea finala, te vei chinui. 
Un pas gresit a fost de ajuns, o hotarare de moment, un impuls, o neatentie, o adrenalina nestapanita. De aici a urmat calvarul. Fiecare il intalneste in diferite moduri, dar e acelasi. De regret nu te poti elibera, o data ce s-a ivit, te va urmari. Ai incercat  din rasputeri sa negi, sa tii cuvintele si gandurile in frau, sa fii absent, izolat, sa il amani, sa il izgonesti, sa te faci ca nu exista, ca e bine totul, insa in final va rabufni. Si de aici doar nori si mult praf in zare.

sâmbătă, 12 martie 2011

Taifas

Vine un moment in care trebuie sa te accepti. In fiecare zi te lupti cu ceea ce se numeste viata. Iti e frica de imensitatea oceanului, de serpi, de avioane, de razboaie, dar nu esti constient de un lucru. Viata e cel mai infricosator lucru, e imprevizibila, nu ii cunosti puterile, nu ii stii avantajele, defectele, e  schimbatoare.
      Tot ce poti sa faci este sa o infrunti si sa fii curajos 24 de ore. Somnul nu te elibereaza de nelinistile din timpul luminii, creierul lucreaza si noaptea, te poate framanta in cel mai crunt mod. Iti da visele: reale si in conformitate cu ceea ce iti doresti, ceea ce vrei sau cu fricile tale. E atat de complex omul, dar si mai complexa e viata. Nu e posibil sa ajungi vreodata la un rezultat, nu o sa cunosti indeajuns pe nimeni, nici pe tine. E un mister ca reusesti sa tii pasul cu tot ce se intampla in jurul tau, inexplicabilul probabil devine normalitate. Desi iti e frica sa infrunti adevarul, stii ca il vei afla, ca te va gasi. E trist sa te lovesti de explicatii,  de piedici, sa nu ai ce iti doresti. Dar tine totul de verbul a trai. Nu te poti impotrivi si nici nu poti schimba decursul lumii. Ai ajuns sa te conformezi si sa te lupti sa ai succes, sa devii cineva. Toata lumea isi doreste sa aiba bani, avere, o viata frumoasa, sanatate, e si normal daca ne gandim la Aristotel si la teoriile lui despre scopul omului.
     Scopul omului este sa atinga fericirea, sa detina mijloacele necesare, sa cunoasca virtutile. Dar e posibil asa ceva tinand cont ca fericirea noastra inseamna nefericirea altcuiva? E un paradox sa fii fericit, nu e posibil, iar fericirea nu poate fi intalnita.

vineri, 11 martie 2011

Timpul poate distruge uneori


E doar ceata si simti ca te ineci in propriile ganduri. Vrei sa iti asculti doar inima de data asta si sa iei in considerare doar ce crezi tu de cuviinta. Numai ca nu poti, esti inconjurat de oameni, de ideile lor, de supozitii, iar pe tine te loveste incertitudinea si confuzia. Poate ca este doar o forma usor de acceptat, este mai usor sa te minti singur. Poate ca nu e chiar ceea ce iti doresti, dar a aparut comoditatea, obisnuita si iti e frica de necunoscut, iti e frica sa te schimbi, sa te regasesti. Esti intr-o lupta cu tine si cu ceilalti. Numai ca nu stii cine va invinge si ce va castiga. Ai ajuns sa iti pui intrebari singur si tot tu sa raspunzi. Te chinui pentru ca deja cunosti totul. Iti doresti sa fie limpede si sa ai o siguranta. Dar.. iar apare frica si iti spui ca mai bine lupti si ca e in regula sa te scufunzi in incertitudine. Iti e greu sa dai explicatii cu ceea ce simti, pentru ca  nici tu nu le cunosti. Ar fi asa usor sa urmam un drum fara abateri, fara ocolisuri si turnuri. De ce complicam noi lucrurile? Totul ar fi simplu daca nu am gandi asa mult. Fara sa analizam, fara sa ne stoarcem ultimele puteri catre acelasi subiect, trebuie sa ne permitem sa fim si superficiali cateodata.

joi, 10 martie 2011

"Mă numesc Roşu" sau Negru, Măslină, Barză, Fluture.

 
 

Orhan Pamuk (n. 1952) este cel mai cunoscut şi, totodată, cel mai controversat scriitor turc contemporan, ce a reuşit să câştige Premiul Nobel pentru literatură în 2006.
 
œ”Mă numesc Roşu”, o carte incredibilă, confuză, ce îţi stârneşte după primele 100 de pagini citite, sentimentul de renunţare. Numai că în acelaşi timp te aţâţă şi te îndeamnă să citeşti în continuare să afli pentru ce a fost premiată această carte stufoasă. În introducerea amplă, poţi afla tema cărţii, constituită de o crimă comisă, învăluită în mister. 
 
 Acţiunea se desfăşoară în Istanbul, în timpul în care pictura ocupa un loc important în viaţa oamenilor, în special miniaturile.
 
 O carte plină de informaţii, bogată în istorie, un izvor de cultură generală, ce îţi deschide apetitul către cunoaşterea unei lumi islamice complexe.
 
 Presărată cu acte de violenţă, romantism, erotism, filosofie, cartea oferă o gamă largă de subiecte şi acţiuni pentru diferite gusturi ale cititorilor. 
 
 Este construită din personaje care îşi spun povestea, îşi cântă viaţa şi durerile.
 
 Total indescifrabilă în introducere, pe parcurs cititorul reuşeşte să se lumineze, iar efectul produs este cel de curiozitate.
 Curiozitate ce te îndeamnă să nu mai dai drumul la carte, să o citeşti până la final.
 
 Un autor fascinant care a ţesut în jurul unei crime alte momente interesante. Sunt inserate povestioare, legende, anecdote, ce ajută la împletirea acestei cărţi bine concepute, de un real succes.
 
 Capitolele în care “banul”, ”femeia” au fost personaje ce şi-au spus povestea, te captivează cu adevărat şi totodată îţi deschid pofta de a scrie. Lucruri simple, întâlnite zilnic, cunoscute, dar la care nu ne gândim în profunzime, nu scriem despre ele, considerându-le banale, desuete. Se pare că ce e banal atrage, iar Orhan Pamuk a ţesut cu măiestrie şi a folosit cuvintele potrivite pentru a ilustra o vreme demult uitată, plină de mister.

miercuri, 9 martie 2011

„Into the wild”, un film in care viata este traita in mediul pur, neslefuit


„Rather than love, than money, than faith, than fame, than fairness... give me truth.”

 
     Povestile cu oameni atrag publicul, aduc succes, iar o poveste reala are un impact major.  Astfel, scriitorul si jurnalistul Jhon Krauker a fost determinat sa scrie o carte, iar regizorul Sean Penn si-a gasit inspiratia intr-o asemenea poveste pentru a cladi un film de succes, ce a fost nominalizat la Oscar si a castigat 13 premii.

     Fiecare dintre noi isi propune un scop, un tel in viata, pe care il vrea indeplinit. De cele mai multe ori, ne dorim o casa, o masina, bani, succes. Lucruri materiale care sunt necesare, dar care totodata ne saracesc. Filmul in discutie, „Into the wild”, ne relateaza viata unui tanar, care s-a nascut cu anumite privilegii: facea parte dintr-o familie instarita, civilizata, dar cu un comportament imoral, in care adevarul era ocolit si  asezat pe un loc inferior. Personajul principal, Chris McCandless ( jucat de Emile Hirsch), hotaraste sa isi traiasca viata dupa bunul plac, nu dupa reguli si conduite impuse de societate. Inteligent si plin de energie, isi propune sa cunoasca adevarata viata, traind singur, ajutat de natura, in salbaticie. Altruist, inainte de a parasi lumea in care crescuse si in care se formase ca persoana matura, isi doneaza banii unei asociatii si isi incepe calatoria fara sprijin financiar, doar cu anumite obiecte utile: cateva carti ce ii hranesc interiorul. A calatorit facand autostopul si prin trenuri marfare. Se regaseste intr-o situatie umila, dar care il inalta si ii satisface dorintele de a atinge viata traita la inceputul civilizatiei. Visul sau era de a ajunge in Alaska, unde sa isi duca existenta singur, contopindu-se cu natura. Dupa lungi perindari, Chris McCandless, numindu-se Alexander Supertramp, ajunge la destinatia finala. Lucrurile simple l-au bucurat cu adevarat, invatand sa faca fata celor mai grele si naprasnice situatii. Povestea poate fi inteleasa ca o pedeapsa asupra parintilor, ca o dorinta de regasire si ca o necesitate de aflare a libertatii. Cert este ca nu te lasa rece; un film de 148 minute ce te tintuieste in fata ecranului si te poarta pe cai necunoscute, iti implanteaza ideea de libertate absoluta, te provoaca sa iei parte la situatia personajului, sa te incluzi in poveste si sa ai curajul sa o traiesti macar prin prisma imaginatiei.
Dupa nenumarate momente fericite, dintre care unele dificile, Alexander Supertramp, ajunge la concluzia ca „adevarata fericire e cea impartasita”, astfel isi doreste sa se intoarca acasa, la parinti. Multumit de sine si de calatoria vietii facuta, reia drumul intoarcerii, catre societate, numai ca raul Teklanika, pe care il trecuse in aprilie, devenise prea lat si adanc din cauza ghetii topite. Dezamagit ca nu se poate intoarce la lumea reala, se resemneaza si isi continua viata in pustietate, numai ca o greseala minora ii e fatala. O planta otravitoare amestecata printre altele ce ii asigurau hrana, traiul, l-au tintuit la pat, provocandu-i moartea.
Un final tragic, o moarte mai rar intalnita pe ecran, ne exemplifica un personaj implinit ce si-a trait viata dupa propriile reguli si a atins fericirea in cel mai pur mod.

marți, 1 martie 2011

De vorba pe mess

    Cosmin Atanasiu, un fotograf de succes din Galati, ne dezvaluie din tainele pasiunii sale, intr-un mod inedit, intr-o discutie deschisa, libera, pe mult utilizatul Yahoo Messenger.

diana (01.03.2011 19:29:57): 1.Daca ar fi sa ne expui "caramida" care a stat la temelia acestei pasiuni..care ar fi aceasta?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:30:43): Hmmm..daca e sa justific semnificatia acestui simbol, asa cum din mai multe caramizi lipite bine intre ele ridici o casa frumoasa, pt mine ar trebui sa fie pasiunea pentru aceasta arta transmisa de tatal meu. cred ca asta ar fi denumirea primei "caramizi"
diana (01.03.2011 19:33:45): e un fel de mostenire in familie

cosmin atanasiu (01.03.2011 19:34:07): in stadiu incipient da absolut; ca sa aflu mai apoi ca si bunicul meu a avut inclinatii artistice catre pictura.... eu am pus prima piatra abia la 16 ani

diana (01.03.2011 19:35:50): 2. Ce este pt tine fotografia, o pasiune sau o meserie? Interventia financiara poate destrama placerea?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:37:14): E o pasiune care iti inunda tot corpul si pt ca iti ocupa atat de mult timp cere de la sine sa devina si o meserie, ca in final daca e sa exprim rolul ei pt mine in prezent si viitor, atunci as putea spune ca e o parte a vietii mele...interventia financiara ar destrama placerea doar atunci cand ar intra in calea valorii artistice pe care doresc sa o transpun in fotografie.

cosmin atanasiu (01.03.2011 19:39:16): castiga un ban cinstit chiar si prin fotografie, dar intai de toate fii cinstit artei si nu banului, iar la sfarsit de drum consider ca poti fi mai mandru de ce si cum ai realizat.

diana (01.03.2011 19:39:40): 3. Ai un tip de fotografie preferat? Dintre fotografia spontana, cea regizata ce preferi?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:40:32): Clar am inceput cu fotografia de natura, de peisaj si sigur asta voi iubi intotdeauna cel mai mult. Prefer fotografia spontana, dar fiecare dintre acestea isi au satisfactiile sale, doar ca drumul e altul,fiecare dintre ele te educa altfel.

diana (01.03.2011 19:41:57): 4. Astazi, datorita tehnologiei avansate, sunt folosite numeroase programe de modificare a pozelor. Ce parere ai despre acestea?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:42:34): traim intr-o era moderna si in consecinta trebuie sa ne adaptam oricat de mult ne plac anumite valori din trecut, e o era digitala care necesita o aplicatie digitala; cateodata nu poti fara, alte ori ma poate durea in cot de rostul lor...conteaza f mult ce scop ai tu in minte cand creezi acea fotografie.

diana (01.03.2011 19:44:29): 5. Privindu-ti pozele, am observat o predilectie catre natura, animale. Orasul aglomerat, agitatia, nu sunt printre "muzele" tale?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:45:08): Sunt geaman, deci in completare sigur am nevoie si de aceasta latura urbana pt a-mi completa dorintele artistice, dar in aceeashi masura sunt de acord si cu faptul ca fara a constientiza lumea in care de fapt traiesc, nu o pot aprecia pe cealalta. un lucru e clar niciodata nu ma va putea implini urbanul si aglomeratiile, pe cat o pot face locurile uitate de lume, lasate ca de mama natura, nealterate.

diana (01.03.2011 19:46:58): 6. Ai deschis o scoala de fotografie, deci esti si profesor. Cum e relatia ta cu invataceii si in ce constau mai exact aceste cursuri?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:47:24): Incerc de fiecare data sa creez o relatie de prietenie, avem aceeasi pasiune si prin asta incerc sa ajut comunitatea fotografica cel putin pe plan regional. imi place sa fac fotografii frumoase, nu port invidii si mandrii si mi-ar placea sa pot observa fotografii frumoase si la ceilalti. daca sunt sinceri cu ei si isi exprima cu adevarat ce simt si cum vad ei lumea din jurul lor, atunci ma bucur alaturi de ei sa o descopar asa cum doresc ei sa o faca. cursul consta intai intr-o abordare tehnica, de la aprox fiecare parte a aparatului fotografic digital si intelegerea acestuia din perspectiva a ce poate face el pt noi si cum schimba rezultatul final prin aplicarea fiecarei componente a tehnicii....urmand pe urma sa explic concepte legate de tehnica fotografiei, de la lumina la culoare la compozitii, particularizand in final, de la un gen la altul de fotografie, arhitectura peisaj portret alb negru, macro etc.

diana (01.03.2011 19:52:00): 7. Dintre fotografii romani, iti place vreunul in mod deosebit? Dar din strainatate?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:55:03): acum ai intrebat despre mentorii mei romani sau straini. da am doi fotografi carora le datorez multe invatate si urmate de mine, Florin Constantinescu si Dinu Lazar..straini ....lista e prea lunga,il pomenesc pe Ansel Adams, un geniu al fotografiei alb negru si de natura.

diana (01.03.2011 19:57:40): 8. Cum e aparatul ideal? Ce trebuie sa contina?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:58:40): aparatul ideal e un creier care poate observa tot ce merita fotografiat, tehnica e ultima in calea rezultatului perfect artistic.

diana (01.03.2011 19:58:32): 9. Locuind in Galati, ce loc te inspira si unde poti realiza cele mai bune fotografii?

cosmin atanasiu
(01.03.2011 19:59:18): In galati ma inspira cel mai mult zona dintre oras si combinat, sunt si casele taranesti, gradinile, plaiurile specifice zonei, lacurile, poti gasi absolut orice acolo..dar ca sa raspund la partea a doua fara doar si poate absolut orice locatie poate oferi niste fotografii senzationale, sufletul si mintea trebuie doar sa fie acolo, sa poata observa acestea.

diana (01.03.2011 19:59:08): 10. Ce proiecte iti ocupa timpul in prezent? Planuri de viitor exista?
cosmin atanasiu (01.03.2011 20:01:39): pe viitor vreau sa pun pe picioare workshop-ul si seminarele pentru clientii straini in delta, sa creez o noua asociatie fotografica in Galati si multe alte ambitii ale mele, dar toate vin dupa cel mai mare plan personal si anume nunta mea :D

diana (01.03.2011 20:03:03): ;))
cosmin atanasiu (01.03.2011 20:03:28): pam pam

Din culise:
diana (01.03.2011 20:03:26): multumesc muuuult...ai fost foarte dragut ca ti-ai intrerupt treaba

diana (01.03.2011 20:03:37): raman datoare

cosmin atanasiu (01.03.2011 20:03:40): cu placere sper sa iti foloseasca la ceva

cosmin atanasiu (01.03.2011 20:03:43): o seara faina in cont

cosmin atanasiu (01.03.2011 20:03:45): am fugit

diana (01.03.2011 20:03:48): da da fugiii

 http://www.cosminatanasiu.blogspot.com/

Un interviu prin email

"Fii sincer cu tine insuti,
 cunoaste-te pentru a fi fericit"
Monica Luchian,
o persoana de nadejde a studioului TVR Iasi.

Cum ati ajuns sa lucrati in televiziune?
Ideea de a lucra în televiziune nu am avut-o niciodată, din prea mare admiraţie sau prea multă necunoaştere a ceea ce presupune acest domeniu; în facultate mi se părea un domeniu spectaculos, dar despre care nu ştiam mai nimic. Primul contact cu televiziunea l-am avut prin asistenta seminarului de Marketing, Anca Gheorghe, care lucra la acel moment în TVR Iaşi şi care, apoi, a plecat în Bucureşti. Am ajuns să lucrez la TVR după ce m-am întors în ţară, terminasem studiile de master în Marketing Research la Texas A&M University şi eram un căutător de aur în ţara tuturor imposibilităţilor. Am participat la concursul Televiziunii Române din curiozitate şi din 110 candidaţi am ajuns să fiu acceptată Referent de specialitate-Marketing. Nu mi-a venit a crede!
De ce atuuri ai nevoie pentru a reusi in acest domeniu?
Lumea televiziunii este un cumul de domenii – jurnalism, tehnică, artistic, editare sunet şi video, marketing, coordonare, administrativ. Se pune accent foarte mult pe noţiunea de „echipă”, fără a fi un slogan lipsit de sens. E nevoie de viteză de reacţie, un departament necesitând susţinerea tuturor celorlalte. Trebuie să fii o persoană activă, rezistentă la stres, dar şi o persoană cu putere de înţelegere a oamenilor şi a realităţilor, cu spirit practic şi simţ artistic, dacă vrei. Cred că este un domeniu în care poţi creşte, învăţând de la cei cu experienţă. Ieşi câştigător, oricum!
Care a fost cea mai inedita situatie cu care v-ati confruntat de-a lungul carierei de manager?
Manager.. prefer coordonator. Inedit mi se pare să promovezi o emisiune care nu este incă realizată, să mergi pe încrederea în oamenii cu care lucrezi. Vinzi ceva ce nu există, descrii ceva ce nu există... incă. Festivalul Internaţional de Jazz „Richard Oschanitzky”, transmis în marea lui parte în direct, presupunea o organizare foarte detaliată, fiind vorba pe de o parte de invitaţii importanţi – străini sau români, pe de altă parte de costurile mari implicate, de sprijinul unor instituţii de renume şi de ajutorul firmelor. În momentul în care se anunţă că nu am aprobare pentru desfăşurarea în continuare a evenimentului sau că nu mai este disponibilă sala anunţată pe afiş, atunci nu doar trebuie să găsesc soluţii imediate, dar mă întreb şi cum relaţionez pe de o parte cu sponsorii, pe de altă parte cu invitaţii, fiind întregul eveniment într-o mare criză de care, până la certitudine, nu trebuie să mă exprim în vreun fel faţă de terţi şi să mai şi motivez.
Daca ar exista posibilitatea de a pleca de la TVR Iasi la o televiziune din Bucuresti, ati fi de acord?
Nu. Pe termen lung am planuri ca trainer de televiziune în Marketing, susţinută fiind de TVR Iaşi, apoi domeniul de Marketing este un domeniu de cercetat pentru mine şi aici, la Iaşi, găsesc atmosfera propice ambelor obiective.
Va vedeti iesind la pensie de la TVR Iasi?
Posibil.
Ce ne puteti spune despre vizita in Anglia, la studiourile BBC?
Vizita în Anglia a reprezentat rezultatul unei invitaţii a CIRCOM Regional (Asociaţia Europeană a Televiziunilor Regionale) pentru a participa la un seminar de perfecţionare a formatorilor în televiziune. Am fost unul din cei 11 participanţi, fiind singura persoană specializată pe Marketing din grup şi de până acum. Această asociaţie este susţinută de Centrul BBC de training, iar elementele învăţate le voi pune în practică la cursul pe care-l pregătesc pentru următorul trimestru pentru TVR.
TVR Iasi se implica in mod constant in proiecte caritabile. Care va fi urmatorul?
Proiectele în care ne implicăm nu sunt de natură caritabilă în sensul susţinerii financiare, ci mai degrabă în ideea de a oferi sprijin în promovarea unor proiecte, în oferirea unor sfaturi în ceea ce priveşte instituţiile care ar trebui să susţină proiectul propus. Echipa noastră lucrează pe piaţa media de 20 ani şi avem experienţa multor proiecte din domenii diferite, în scop necomercial în principal.
De ce jurnalele din ziua de azi cuprind în mod preponderent ştiri violente?
 Motivul creşterii audienţei în principal, ceea ce şochează atrage. Dar cred că se exagerează şi, mai mult, tendinţa este deja formată. Rolul televiziunii în societate este uitat, de prea multe ori, în studiile cuantificate comparative – mă refer la topurile televiziunilor pe criterii de audienţă.
Credeti ca exista diferente majore intre un student din ziua de azi si unul din anii 1995-2000?
Diferenţe există. Lucrez cu studenţi şi observ o creştere a atenţiei lor spre realitatea din afara băncilor universităţii, un mai mare acces la surse de informare, dar şi o mai mare pierdere în detalii, o lipsă a viziunii pe termen lung, o teamă pentru ziua de poimâine.
Care sunt pasiunile dumneavoastra in afara televiziunii?
În ultimul timp simt acut conştiinţa timpului liber; vreau mai ales să trăiesc aşa cum îmi place. Iubesc muzica de jazz, teatrul, am colecţii de documentare, comentez filme cu cei mai pasionaţi dintre colegii mei, citesc mai multă literatură de specialitate de plăcere, imi plac excursiile şi-mi fac planuri pentru noi expediţii în ţară sau de aiurea, ador cafeaua de bună calitate.
Care este cea mai frumoasa amintire pe care o aveti?
Amintirea a doi ochi mari, plini de curiozitate şi dragoste, sorbindu-mi fiecare gest, râzând de mulţumire la zâmbetul meu.
Care este cartea dumneavoastra preferata? Dar filmul?
Carte preferată – “Idiotul” F.M. Dostoievski; Filmul preferat – “Somewhere in Time”.
Aveti un motto dupa care va ghidati in viata?
Fii sincer cu tine însuţi, cunoaşte-te pentru a fi fericit.
Cum arata o zi din viata dumneavoastra?
Nu e o regulă, cum nici eu nu pot exista după un tipar. Nu sunt multe zile să semene cu altele, să fac o medie. Orele de serviciu încep la 08:30 dar pot ajunge mai devreme sau mai târziu, pot rămâne la birou sau continua întâlnirile la firme, la avocat, pot ajunge la Suceava de dimineaţă sau pleca la Bucureşti, mai târziu pot fi în şedinţă sau pot lucra în cabina de montaj cu un editor, după program pot merge acasă sau ajunge la Universitate, după cum foarte bine pot fi la un cocktail sau participa la un seminar. Seara prefer însă să fiu acasă, în faţa unei cărţi sau să ies cu prietenii, să văd un film sau, ce deliciu, o piesă de teatru.