O iedera in diferite culori si nuante, ce se preschimba in functie de timp si de caldura ce o dogoreste. Se agata de orice mijloc ii sta in cale, scopul ei este sa isi gaseasca un sprijin, un suport pe care sa se bazeze si sa isi consolideze intreaga creatie.
Cu miscari molatice isi schimba portiunea bine determinata, incearca cu toata seva sa se incolaceasca de toate punctele din juru-i. Desi isi intinde tentaculele precum o caracatita, dorinta arzatoare ii e sa fie cat mai aproape de radacina bine infipta in pamant, stie ca daca isi va mari suprafata, risca sa fie calcata in picioare, destramata, zdrobita.
Omul este iedera; punctul sau de sprijin este siguranta data de un obiect, de o alta persoana.
Nu poate accepta sa se indeparteze de izvorul ce ii traseaza liniile de urmat in viata.
Numai ca izvoarele, desi par interminabile, pot seca, in locul lor ramane doar un put uscat, din care nu mai poti culege nimic, pustietatea ce-l inconjoara te trezeste la realitate.
Lasitatea si frica de a parasi siguranta te imboldesc sa te pastrezi in jurul izvorului, sa nu parasesti perimetrul cunoscut, sa fii in permanenta veghe si sa astepti sa tasneasca sursa de energie din care nu te-ai infruptat demult.
E foarte comod sa ramai intr-un teritoriu cunoscut, e o hotarare pe care o iei pe moment, e adapostul ce nu poate fi abandonat. Ramaii pentru ca nu faci fata situatiei “de afara”. Dincolo de portile convingerii tale, te asteapta un razboi, o batalie, o calatorie teribila, numai ca e o ratiune de a trai, iti castigi independenta, nu mai esti vasalul izvorului, te-ai dezrobit.
Izvorul a fost o piedica repetata si a devenit doar o corvoada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu