„SOMETIMES THE GREATEST JOURNEY IS THE DISTANCE BETWEEN TWO PEOPLE”
Un pahar de vin rosu si cateva informatii ce-l acompaniaza: a obtinut Globul de Aur si i-au fost inmanate alte premii considerabile. Merita vazut, iar genul in care e incadrat, drama-romance, e un atu, nu ramane decat sa ruleze.
Invelisul se indeparteaza usor-usor, deschizand un subiect despre care cu greu oamenii de rand vor sa vorbeasca: actiunea de a insela.
Constrangerea, scarba, dorinta de evadare, te determina sa iei decizii pripite. Fuga ti se pare o solutie si o adopti. Fuga de obisnuit, de normal, evadarea catre necunoscut sunand promitator, sunt ingredientele ce iti pregatesc urmatorul aluat din care vrei sa gusti.
Primul pas a fost facut, urmeaza acum sa te adaptezi, sa te pliezi pe noua situatie, numai ca libertatea pe care tocmai ai castigat-o te indeamna sa apuci spre cai gresite.
Protagonista filmului “The painted vail” ne ilustreaza ce dulce poate fi scaparea, dar in acelasi timp ne arata cat de acre ii pot fi roadele.
Kitty, pare a avea un nume predestinat, fuge de sotul care o iubeste neconditionat si se arunca in patul lui “Casanova”, care minte si imbratiseaza perfect imaginea unui individ care ar face orice pentru satisfactia proprie. Promisiunile desarte, cateva clipe de pierdere totala in extaz, ii ofera actritei Naomi Watts, desfatul de care avea nevoie pentru a simti ca traieste.
Nimic din ce e frumos nu dureaza, asa ca sotul, actorul Edward Norton, descopera infidelitatea, dar isi pastreaza calmitatea si actioneaza cu inteligenta, lovind cu indiferenta.
Viata dura, dintr-un sat din China, o loveste si pe Kitty, care se dezmeticeste din visul proaspat trait, dar spulberat. Regretele o macina, dar nu-si poate asuma intreaga vina, vrea sa o imparta, lucru ce ii reuseste.
Actul sexual desparte suflete pereche sau doar imaginate, dar tot el, presarat cu putin alcool, le poate reuni. Amantul Charlie din “The Painted Vail” izbuteste sa ramana doar sub numele de “nimeni important”.
Ca in orice film ce prezinta lupta dintre Bine si Rau, ca in basmele lui Petre Ispirescu, totul ia fagasul normal, greselile sunt iertate, dragostea pura si sincera invinge, chiar daca holera face ravagii. Iubirea eterna mentine sufletele chinuite si se poate simti dincolo de portile Raiului sau ale Iadului.
Ultimele cuvinte ce raman intiparite in mintea telespectatorului sau ale omului ce se identifica cu vreun personaj, sunt urmatoarele: Iarta-ma ( apoteotic spus), iar raspunsul vine ca sunetul unei trompete ce-ti tulbura linistea: Imi pare rau.
Din pacate au fost spuse prea tarziu, iar insemnatatea lor se scurge ca apa de la robinet, catre un canal ce se amesteca cu restul mizeriilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu